Studiile arată că majoritatea copiilor ai căror părinți sunt în detenție sunt afectați de această situație: trăiesc sentimente de abandon, manifestă simptome specifice depresiei și/sau anxietății, au dificultăți de control al emoțiilor, sunt marginalizați de colegi și alți membri adulți din comunitate, au performanțe școlare scăzute, dezvoltă comportamente de tip (pre)delincvent (Poehlmann, 2005; Boswell, 2002; Farrington, 1995; Meyers, Smarsh, Amlund-Hagen & Kennon, 1999; Wildeman & Western, 2010).
Un studiu efectuat în România în perioada 2010 – 2013 pe 251 copii cu părinți deținuți a arătat faptul că aceștia sunt invizibili la nivelul instituțiilor cu rol în protecția copilului în termeni de identificare și oferire de servicii (Jones et. al., 2013). Alte studii desfășurate în Marea Britanie și în Suedia au subliniat impactul pe care îl poate avea școala asupra acestor copii: școala ca factor protectiv prin implicarea personalului în identificarea și referirea copiilor către servicii de suport (Bocknek & Sanderson, 2008; Dawson, Jackson & Nyamathi, 2012) și școala ca factor de risc prin scăderea expectanțelor profesorilor referitoare la performanțele elevilor care au un părinte în închisoare (Dallaire, Ciccone & Wilson, 2010).
Alternative Sociale recomandă Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice să propună învățătorilor și profesorilor care au în clasele lor elevi cu părinți încarcerați să-i îndrume către serviciile consilierului școlar și/sau alte servicii de suport din comunitatea din care fac parte.
Intervenția specializată poate sprijini copilul să traverseze cu succes perioada absenței părintelui, să rezolve potențialele conflicte cu alți copii care pot apărea pe fondul unor stigmatizări și să prevină scăderea randamentului, absenteismului și/sau a abandonului școlar.
Această recomandare nu reflectă neapărat poziția oficială a guvernului elvețian. Responsabilitatea pentru conținutul acesteia este asumată în întregime de Asociația Alternative Sociale.