Interviu cu Directorul General Adjunct Niculina Karacsony: „Printr-o campanie de informare dar și cu sprijinul comunității, populația trebuie informată pentru a accepta că orice greşeală poate fi reparată, orice persoană care greşeşte poate înţelege acolo unde a greşit şi că poate să-şi schimbe atitudinea şi comportamentul.”
Nivelul de dezvoltare, starea emoțională și informațiile primite de copii sunt doar câteva dintre aspectele urmărite de reprezentanții DGASPC Iași pentru a le putea oferi consilierea de care au nevoie în adaptarea la situația de a avea un părinte în închisoare. Care sunt cauzele pentru care acești copii ajung în sistemul de protecție dar și ce fel de servicii primesc aceștia de la specialiști, am aflat de la Niculina Karacsony, director general adjunct DGASPC Iași, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Alternative Sociale.
Alternative Sociale: Câți copii cu părinți deținuți sunt în sistemul de protecție al copilului la nivelul județului Iași?
Niculina Karacsony: În prezent, în bazele noastre de date figurează un număr de 37 de copii care au părinţii în detenţie.
Alternative Sociale: Care sunt cauzele pentru care aceşti copii ajung în sistemul de protecţie al copilului?
Niculina Karacsony: De regulă, cauza principală este faptul că ei rămân fără ocrotirea părintească, la momentul preluării părintelui în sistemul de penitenciar şi atunci dacă nu există rude în familia extinsă care să-şi asume responsabilitatea în momentul preluării obligaţiilor părinteşti printr-o măsură de protecție, suntem obligaţi să-i preluăm în sistemul nostru public şi să indentificăm măsura de protecţie cea mai potrivită. Dacă vorbim despre părinţi care săvârşesc fapte penale şi pentru asta primesc ca şi pedeapsă închisoarea, ne raportăm la ce se întâmplă cu copiii lor. Pornind de la momentul arestării trebuie să investigăm în ce măsură pot rămâne în acelaşi mediu (copiii au adulţi asupra cărora le putem delega responsabilităţile de îngrijire, de ocrotire, de educaţie) printr-o măsură de plasament în regim de urgenţă sau îi preluăm în sistemul public, fie într-o măsură de protecţie de tip rezidenţial, fie una de tip familial, în funcţie şi de nevoile identificate la copil la momentul respectiv.
Alternative Sociale: Care sunt problemele cu care se confruntă aceşti copii, care este cea mai frecventă dintre acestea?
Niculina Karacsony: Modelul de viaţă pe care l-au avut până la momentul în care au fost preluaţi în sistem, ar fi una dintre problemele cu care noi ne confruntăm. Nu sunt foarte bine dezvoltate abilităţile de comunicare, nu sunt foarte bine dezvoltate comportamentele care ar trebui să fie prosociale, pro educaţie şi asta ridică probleme în sistem după ce am instituit o măsură de protecţie legată de intervenţiile specifice pe care noi trebuie să le adaptăm în funcție de nevoile identificate. Orice problemă, oricât de mică ar fi ea, afectează într-un fel sau altul evoluţia copilului din perspectivă emoţională, cognitivă, comportamentală.
Alternative Sociale: Din datele dumnevoastră, aceşti copii menţin legătura cu părintele lor din închisoare? Sunt încurajaţi să-şi viziteze părintele la închisoare? Este limitat numărul acestor vizite? Există situaţii în care DGASPC refuză vizitarea părintelui deţinut de către copilul aflat în sistemul de protecţie?
Niculina Karacsony: Aşa cum prevede şi legislaţia de specialitate, noi ca sistem suntem obligaţi să încurajăm menţinerea relaţiilor directe ale copiilor cu părinţii, cu rudele sau cu persoanele faţă de care au dezvoltat relaţii de ataşament înaintea preluării în sistem, dar numai în condiţiile în care aceste relaţii nu afectează dezvoltarea emoţională a copilului. În situaţiile în care copilul a fost victimă a unor acţiuni voluntare sau involuntare a celor cu care a avut o relaţie de ataşament, trebuie să avem avizul psihologului la momentul la care reluăm relaţiile directe cu părintele sau cu acea persoană. Practic avem nevoie de o perioadă de evaluare, de consiliere psihologică şi de pregătire, a acestei reluări de relaţie directe. În general, încurajăm menţinerea relaţiilor directe ale copiilor din sistem cu părinţii aflaţi în penitenciar şi sunt organizate fie întâlniri tematice, fie la cererea părintelui aflat în închisoare sau la cererea copiilor. Aceste întâlniri pot avea loc atât de des încât să nu le afecteze evoluţia cognitivă, emoţională şi şcolară.
Din perspectiva noastră, numărul de vizite nu este limitat. Dacă la penitenciar părintele are un număr limitat de vizite pe care-l poate programa într-o lună, atunci noi ne conformăm, dar nu avem restricţii din perspectiva sistemului de asistenţă socială. Trebuie să avem grijă să avem în vedere vârsta copilului, cauzele pentru care a ajuns în penitenciar părintele, nevoile copilului la momentul preluării în sistem şi nevoile actuale, astfel încât să nu afectăm evoluţia lui pe viitor cu acesta. Totodată, am avut solicitări din partea părinţilor deţinuţi pentru a avea întrevederi cu copiii lor, dar au fost copii care au refuzat. Din păcate, la acel moment am răspuns penitenciarului cu privire la atitudinea copilului, dar copilul a intrat într-un proces de pregătire pentru reluarea relaţiilor directe cu acel părinte. Unii copii nu își vizitează părintele din închisoare. Motivele sunt: au o imagine deformată despre locul de detenţie sau resimt o frica de a se reîntâlni cu părintele care a supus copilul la diverse forme de abuz înaintea arestării. Noi trebuie să mai avem în vedere şi ce restricţii legale există pentru acel părinte în momentul în care este arestat, pentru că unor părinţi li se interzic drepturile şi obligaţiile părinteşti pentru o anumită perioadă de timp, şi atunci chiar dacă părintele cere, chiar dacă copilul şi-ar dori, există şi situaţii în care nu putem da curs aşteptărilor din ambele părţi, până când nu expiră perioada de restricţionare a drepturilor şi până când penitenciarul nu ne dă avizul favorabil revenirii în relaţie directă dintre cele două părţi. Sunt situații în care DGASPC refuză vizitarea părintelui deținut de către copilul aflat în sistemul de protecție. Este vorba despre acei părinţi care şi-au abuzat copiii sau i-au expus relelor tratamente. În aceste situaţii, noi analizăm foarte bine dacă a expirat perioada de restricţionare a drepturilor părinteşti şi dacă părintele a beneficiat de o pregătire prealabilă pentru reluarea relaţiilor directe cu copilul, dar şi dacă copilul a depăşit perioada de criză şi traumă post-stres, astfel încât să poată revedea şi relua o relaţie directă cu acel părinte. Reluarea relației o pregătim, o construim dar nu neapărat se întâmplă la momentul la care părintele solicită acest lucru. Într-un an calendaristic avem două, trei cazuri. Îmi amintesc de un singur caz în cursul acestui an, de un copil care nu se simţea pregătit să-şi revadă părintele care insista pe reluarea relaţiilor directe şi vizitarea lui în penitenciar.
Alternative Sociale: Ce tipuri de servicii oferă DGASPC Iaşi pentru aceşti copii?
Niculina Karacsony: Nu oferim tipuri speciale de servicii pentru acești copii, în general aceștia primesc aceleaşi tipuri de servicii pe care le oferim tuturor copiilor care intră în sistem pe diferite motive şi cauze. Toate intervenţiile pe care noi le avem pentru fiecare copil în parte sunt individualizate şi personalizate în funcţie de nevoile identificate odată cu evaluarea copilului la momentul intrării în sistem. Sunt intervenţii din perspectivă cognitiv comportamentală, sunt intervenţii specifice ale psihologului, psihopedagogului, psihoterapeutului, asistentului social sau asistentului medical, funcție de caz. Facem acest lucru pentru a ajuta copilul să revină la normalitate, de la o situație identificată ca fiind deviantă de la standardele de normalitate. Nu aș putea spune că acești copii sunt tratați în momentul în care ei intră în sistemul de protecţie, fiecare manager de caz gestionează corect nevoile fiecărui copil şi urmăreşte în planul de intervenţie specific dacă sunt atinse obiectivele propuse. Acolo unde se impun modificări, revizuiri de intervenţii, se reajustează şi planurile de intervenţie. Practic, instrumentele noastre de lucru ale noastre care ne direcţionează o finalitate pozitivă.
Alternative Sociale: Care este soarta copiilor cu părinţi deţinuţi, care părăsesc sistemul de protecţie al copilului? Aţi urmărit evoluţia lor?
Niculina Karacsony: Noi n-am făcut un obiectiv din categoria copiilor cu părinţi deţinuţi, în general avem acelaşi mod de abordare pentru toţi copiii care părăsesc sistemul. Menționăm, ca urmărim ca drepturile copiilor care părăsesc sistemul nostru sunt asigurate şi respectate. Legea spune că în momentul în care tinerii care au depăşit vârsta majoratului părăsesc sistemul de protecţie, autoritatea locală preia monitorizarea cel puţin şase luni de zile şi transmite DGASPC evoluţia acestora. Noi respectăm pevederile legii și acolo unde este cazul înlocuim măsurile de protecţie, iar managerii de caz urmăresc situația acestor tineri.
Alternative Sociale: Cum pregătesc specialiştii DGASPC reintegrarea copilului în familia în care părintele revine din detenție?
Niculina Karacsony: Reintegrarea copilului în astfel de situații se face prin reconstrucţia relaţiei de încredere, de cunoaştere și de ataşament cu părintele care a fost în închisoare. Ulterior evaluam capacitatea acelui părinte de a răspunde corect la nevoile copilului si de a-și exercita în mod corect autoritatea părintească. La propunerea autorităţii locale, noi parcurgem aceşti paşi și pregătim reintegrarea pe care o şi dispunem. Am avut recent un caz de succes în Comisia pentru protecţia copilului a unui tânăr cu vârsta de 14 ani, căruia i-a depăşit măsura de protecţie pentru că mama a revenit din penitenciar şi a făcut dovada că are abilităţile necesare şi îndeplineşte condiţiile şi criteriile legale pentru reluarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti. Tânărul s-a integrat bine iar noi îl monitorizăm în continuare împreună cu autoritatea lcoală.
Alternative Sociale: Care este atitudinea celorlalți copii față de copiii cu părinți deținuți? Cum ar trebui să arate o campanie de informare despre acest fenomen?
Niculina Karacsony: Este greu să răspund la această întrebare, pentru că din perspectiva autorităţilor locale, care monitorizează cazurile, nu am avut nicio sesizare care să ne spună că aceşti copii sunt discriminaţi sau sunt etichetaţi pe motivul că părinţii lor ar fi fost în detenţie.
Copiii sunt pregătiţi să răspundă provocărilor în general atunci când părăsesc sistemul, pentru că ei ştiu care au fost cauzele principale care au determinat intrarea lor în sistemul de protecție al copilului. Nu aș putea spune că sunt atât de vulnerabili și că nu fac față provocărilor pentru că într-un mediu organizat cum este cel școlar ei știu că se pot adresa profesorului în cazul în care li se aduc anumite prejudicii morale. Nu se pune problema discriminării, colegii mei n-au semnalat astfel de situații până acum, deși acest risc există.
O campanie de informare ar putea fi făcută la nivel comunitar, prin implicarea autorităților locale, a cadrelor didactice și a poliţiei locale. Prin acțiunile campaniei dar și cu sprijinul comunității, populația trebuie informată pentru a accepta că orice greşeală poate fi reparată, orice persoană care greşeşte poate înţelege acolo unde a greşit şi că poate să-şi schimbe atitudinea şi comportamentul.
Interviu realizat în cadrul proiectului „Copii cu părinți deținuți – copiii invizibili” finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România (www.fondong.fdsc.ro). Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.