Interviu cu o persoană de îngrijire – unchi ce are în îngrijire doi copii care au tatăl în închisoare

„…am depus un dosar pentru a-i putea lua pe copii în plasament, însă situația este destul de delicată, nu știu cum să procedez, știu doar că trebuie să aștept…”

In urmă cu un an şi jumătate, tatăl celor doi copii, care locuiau împreună cu unchiul patern a fost arestat.  Mama copiilor i-a părăsit în urmă cu 4 ani şi a plecat la muncă în străinătate. Prin urmare, după arestarea tatălui lor, ambii copii au fost internaţi de urgenţă într-un centru de plasament al DGASPC. După scurt timp aceştia au mers la bunica paternă, dar nu au stat mult timp la aceasta pentru că bunica se purta foarte urât cu ei. Copiii au fugit de la bunică la unchiul patern, care locuieşte în casa în care aceştia stau de când s-au născut. De mai bine de un an ambii copii sunt în grija unchiului care vrea să-i reprezinte legal în forma plasamentului familial.

Alternative Sociale: Vă rog să ne povestiți cum a început totul.

Unchiul: De un an și jumătate, copiii au fost preluați de sistemul actual și  încredințați bunicii la cererea mamei în regim de plasament pentru un semestru de școală. Este vorba despre doi copii: o fetiță de 10 ani și un băiețel de 14 ani. Bunica nu a mai dat copiii la școală din momentul în care aceștia au luat vacanța de iarnă, drept urmare la începutul lui februarie, martie m-am trezit cu ei acasă bătuți, fugăriți. Aceștia au fugit și au venit la mine. Bunica stă la 5-6 km de noi. Atunci am mers și m-am rugat de directoarea școlii, de primărie, de învățător, de fostul diriginte al băiatului. „Vă rog frumos să-i primiți la școală, nu am nevoie să-i treceți clasa.” Pentru mine era important să nu piardă un an de școală. Un an de școală este un an de viață. Am fost înțeles, ajutat de către persoanele din cadrul școlii. Apoi am mers la primărie și am făcut dosarul pentru a vedea în ce mod mă pot ajuta în privința copiilor.

Alternative Sociale: Ce a urmat mai apoi?

Unchiul: Imediat după ce i-am înscris la școală, am depus un dosar pentru a-i putea lua pe copii în plasament, însă situația este destul de delicată, nu știu cum să procedez, știu doar că trebuie să aștept. Mi se pare că s-au făcut demersuri pentru a se lua o procură de la dânsul ( tatăl). Eu nu am nevoie de bani, nici de alocație, nici de programul ăsta after school.

Alternative Sociale: La procura de la tată vă referiți? Pentru a fi tatăl de acord ca dumneavoastră să-i luați în plasament?

Unchiul: Da! Eu nu am nevoie de nimic în mâna mea. Eu am nevoie de gaz, lumină, tot ce ține de necesitățile locuinței. Eu nu am nevoie de ceva palpabil. Eu mă duc și muncesc cu ziua și îmi câștig pentru mine. Eu am nevoie pentru copii. M-aș bucura măcar dacă ar suna cineva să mă întrebe cum sunt copiii: sunt sănătoși, nu sunt sănătoși, trebuie duși la medic, la un dentist. Asta mi-aș dori, nu altceva.

Alternative Sociale: Știți că ne ocupăm de copiii care au părinți în detenție. Ce părere aveți despre acest proiect al Asociației Alternative Sociale?

Unchiul: Dumneavoastră ați fost primii care ați întins o mână. Primii ați fost. Am o fată aici unde lucrez care a mers cu mine și am cumpărat tot ce trebuie pentru copii.

Alternative Sociale: Credeți că ar fi de folos dacă aș vorbi la primărie despre dosarul dumneavoastră, să aflu în ce stadiu este și să întreb de ce întârzie?

Unchiul: Da! De ce se tot amână, pentru că și eu fac parte din comunitatea asta, adică copiii.

Alternative Sociale: Ați văzut schimbări în comportamentul copiilor atunci când au aflat că tatăl lor a fost arestat, că lipsește mama și că o să lipsească și tatăl?

Unchiul: Ei au fost dezorientați când au venit la mine acasă. Au fost fugăriți, bătuți, iar când i-am luat sub aripa mea am spus: nu mai plecați de aici. Punând eu punctul pe i ei s-au calmat și nu a mai fost nici o problemă. Aici s-au născut, au trăit împreună cu tatăl, cu mama și cu mine. I-am rugat pe profesori să mă anunțe dacă sunt ceva probleme cu ei, dar până acum nu au fost probleme în ceea ce privește școala.

Alternative Sociale: Cum este relația dintre dumneavoastră și cei doi copii?

Unchiul: Amândoi sunt apropiați de mine, ne sfătuim, mereu îmi cer părerea dacă au nevoie de ajutor. Nu mai au alte persoane care să îi sprijine. Cel puțin de bunică nici nu vor să audă după ce i-a bătut. A fost mătușa lor acum înainte de Sfântul Nicolae, deorece a trebuit să-și schimbe buletinul. Le-a făcut bradul de Crăciun. Există posibilitatea de a le trimite bani copiilor. Băiatul este comunicativ și se înțelege cu toți copiii, la fel și fata, dar sunt și eu atent cu cine se joacă. Nu vreau să-i scap din mână.

Alternative Sociale: Care este relația copiilor cu tatăl?

Unchiul: Copiii au fost în vizită la el, își doresc să mai meargă, însă nu sunt posibilități financiare și timp. Eu câștig 30 de lei într-o zi care se folosesc pentru ce trebuie în acea zi. Dar cu toate acestea vorbesc săptămânal la telefon.

Interviu realizat în cadrul proiectului „Copii cu părinți deținuți – copiii invizibili” finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România (www.fondong.fdsc.ro). Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.