Ana este o tânăra mămică încercată de greutățile vieții. La vârsta de 18 ani a primit cea mai dură lecție de viață. Omul de care s-a îndrăgostit și cu care are o fetiță avea să fie condamnat la 4 ani de închisoare. A primit cu mare durere în suflet vestea, însă comunicarea și răbdarea au ajutat-o să treacă mai ușor peste această perioadă.
Ana a primit din partea Alternative Sociale sprijin material, servicii de consiliere pentru îmbunătățirea comunicării cu soțul și cu fetița, pentru creșterea motivației privind educația copilului și pentru îmbunătățirea situației financiare.
Alternative Sociale: Cum ați primit vestea că soțul a fost condamnat?
Ana: A plecat într-o după-amiază de acasă, să se întâlnească cu prietenii lui la o bere. Seara, când a venit acasă, mi-a spus să-i dau fata lângă dânsul, că de mâine pleacă la pușcărie. El era conștient, chiar dacă era extrem de beat. A doua zi așa a fost: ne-am trezit de dimineață și o oră mai târziu, la poarta îl aștepta Poliția. De trei ani este în închisoare.
Alternative Sociale: Cum a fost până acum această perioadă ?
Ana: Perioada aceasta a fost foarte grea atât pentru mine, cât și pentru copil, chiar dacă era destul de mic. Nu și-a dat seama la început, dar pe parcurs a început să întrebe:”Unde e tati? De ce nu este tati lângă noi?”. Am încercat să-i explic pe înțelesul unui copil ( nu am putut să-i spun că e închis, că e arestat, că e la pușcărie). I-am spus pe ocolite, că a făcut o greșeală și că o repară. Fetița știe că e la Vaslui, unde muncește. A început să întrebe mai des în momentul în care am dus-o la grădiniță, pentru că îi vedea pe ceilalți copii că erau însoțiți de tătici. La fel și la serbări, alături de ea fiind doar eu. Văzând la ceilalți copii, automat mă întreba și pe mine ”Unde e tati? De ce la Bogdănel a venit tati, dar la mine nu a venit?” Și ușor, ușor, a trebuit să-i explic. Îmi este greu, de una singură. Copilul necesită o atenție deosebită, e greu să faci față și cu copil și cu serviciu.
Alternative Sociale: Care este relația dintre fetiță și soț?
Ana: Sunt foarte apropiați chiar dacă nu se văd foarte des. De fiecare dată când soțul ne sună, îi dau să vorbească cu fetița și ea îi spune: „Tati, de ce nu ai venit tu să mă iei? Mami mă aduce la grădi, tu vii să mă iei de la grădi?”. Dar cu toate acestea, legătura dintre ei e foarte strânsă. Foarte strânsă. Mereu întreabă de dânsul.
Alternative Sociale: Cum vi s-a părut proiectul inițiat de Alternative Sociale?
Ana: Mi s-a părut interesant, ajutător, mi-a fost de mare folos. Am rezolvat niște treburi prin colaborarea dumneavoastră, cu alocația complementară, cu alocația de stat, mi s-a virat pe numele meu (de îndată ce am făcut cerere). Nu mai este pe numele lui, este pe numele meu, am luat o restanță din anul trecut, din august și până acum.
Alternative Sociale: V-a ajutat acest proiect?
Ana: Da, m-a ajutat mult. M-a ajutat și în comunicarea mea cu dânsul, pentru că nu mai făceam față. Nu mă mai înțelegeam cu dânsul. Nu puteam să o mai scot la capăt, iar sfaturile dumneavoastră au dat roade. Am luat-o pe drumul cel bun. Am lăsat de la mine, el a lăsat de la dânsul și ne merge bine acum. Sper să-l elibereze în februarie, să nu dea amânare. De obicei, la penitenciarul Vaslui se aude că dă amânări. Și sperăm că va fi bine, nu va da amânare și o să vină.
Alternative Sociale: Ați observat o schimbare în comportamentul copilului dumneavoastră în ceea ce privește detenția tatălui?
Ana: Da. Lipsa lui pe fetiță o afectează foarte mult. Ea de multe ori e supărată când își aduce aminte. Nu mai vorbește cu mine, nu mai vorbește cu părinții mei. Cu bunicu-său nu mai vorbește. Stă retrasă într-un colț: nu plânge, nu spune nimic. Se joacă cu jucăriile, dar nu bagă în seamă pe nimeni, ceea ce mie nu-mi vine bine uneori. Și încerc să-i explic, dar ce poți să aștepți de la un copil de trei ani și opt luni? Deja e prea mult pentru dânsa. Să-i spui atâtea lucruri. Deja știe foarte multe – cred eu, părerea mea. La trei ani și opt luni a trecut prin multe. Deseori, ne dă peste nas, nu mai crede. Zice că o mint. Mereu îmi spune: ”De ce mă minți, mami? Eu am să mă supăr pe tine ”.
Alternative Sociale: Ce sfat le puteți da persoanelor care trec printr-o situație similară?
Ana: Să comunice, să aibă răbdare, pentru că de răbdare este nevoie și să fie liniștiți, să fie înțelegători…cu ei, cu familia, cu persoana care lipsește din familie, care e în detenție . Să comunice mereu, să fie vizitați, să se înțeleagă și să se sfătuiască în tot ce vor să facă . Să fie comunicare între dânșii . Dacă este comunicare, va fi bine. La mine a fost o perioadă când nu a fost comunicare și a fost greu, am avut de îndurat și acum e bine că există comunicare și înțelegere. E mult mai bine. Pentru femeile care sunt în aceiași situație le recomand să fie optimiste și să aibă grijă de copil până când va veni și tatăl acasă să poată avea grijă împreună. Un copil nu este dator să îndure așa ceva. Este foarte greu și de multe ori am plâns. Așa simt eu nevoia să mă descarc sufletește. Dar dacă se întâmplă, nu putem face nimic decât să mergem înainte, nu? Să fim optimiști și să gândim că o să fie bine.
Interviu realizat în cadrul proiectului „Copii cu părinți deținuți – copiii invizibili” finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România (www.fondong.fdsc.ro). Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014. Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org.